This work is part of the performingborders 2021 commission Spells for a border town (retrocedare) by Diana Damian Martin.
Extract from ‘The State has no time for Coronavirus’ by Natalia Graur, in Romanian and English.
ROMANIAN:
Statul nu are timp de Coronavirus (Cetățeni iresponsabili?) de Natalia Graur
An extract from ‚Covid 19 story- research edition’, Arta Azi (Moldova)
În ziua următoare, mama se simte și mai rău. O întreb de ce are nevoie. „De nimic”. Nu știu ce aș putea să fac ca să se simtă mai bine. Îi mai aduc un ceai. Îmi zice că nu mai poate bea ceaiuri, că are un lac în burtă.
O sun pe mama prietenei mele, e doctor. Îi spun cum se simte mama. Îmi spune că da, e periculos Coronavirusul ăsta, trebuie tratat mai serios. Îi spun că nu și-a făcut testul. Nu contează. Când aude ce tratament ia mama, îmi zice că mama ia trei feluri de paracetamol, doar că au denumiri comerciale diferite. Că trebuie să ia antibiotic să nu-i afecteze plămânii. E ajunul Crăciunului, ea nu mai e la policlinică. Îmi zice să încerc întâi la farmacie și să le zic că le aduc rețeta sâmbătă, uneori funcționează așa. Mă duc după medicament. Farmacista mi-l dă fără rețetă, dar insistă să i-o aduc sâmbătă.
Mama începe să ia antibioticul și îmi spune că îl bea pentru că suntem noi acasă și să nu ne facem griji, dar altfel nu l-ar bea.
Informația asta ar trebui să mă liniștească?
O întreb pe mama de ce nu-și face testul. Nu-l face pentru că dacă iese pozitiv, ne-ar pune pe toți în carantină. Ne-ar pune în carantină, iar tata trebuie să se întoarcă la muncă peste o săptămână. Trebuie să zboare la Londra. El nu are simptome și oricum a fost bolnav deja. Oricum, ea poartă mască de câteva zile și nu mai doarme în aceeași cameră cu el.
Sora mea își amână zborul în Franța, eu îmi amân plecarea în România. Sora mea și tata se simt bine. Eu nu știu cum mă simt. Nici eu nu-mi fac testul.
***
După sărbători, numărul de cazuri a scăzut de trei ori. De la șase-șapte-opt sute pe zi, la două sute pe zi.
Câți oameni nu apelează la medic pentru că au venit acasă în concediu și trebuie să se întoarcă la muncă?
Câți oameni au contracte de muncă în vest, „unde e bine”, contracte de muncă care nu le dau dreptul la concediu medical plătit?
Câți oameni nu-și permit să fie bolnavi pentru că trebuie să-și întrețină familia din Moldova?
Trebuie să trimită bani în Moldova, că altfel părinții lor nu-și pot cumpăra medicamente?
Trebuie să trimită bani în Moldova pentru că nu se pot aștepta la nimic de la stat.
Statul nu are timp de Covid, e în campanie electorală.
Numărul de îmbolnăviri e o armă electorală.
Numărul de morți e o armă electorală.
Statul nu are timp de Covid.
Statul are alegeri. Mitinguri electorale.
Statul nu are timp de Covid.
Statul se pregătește de alegeri anticipate.
Statul ne spune că guvernul e compromis, trebuie alt guvern care să ne scoată din criză.
Statul ne spune că e important să mai răbdăm puțin ca să avem alegeri anticipate și atunci, atunci o să fie totul bine în țară.
O să ieșim din criză și o să primim fonduri și granturi și împrumuturi și o să trăim după standardele europene.
Până atunci, statul ne spune să răbdăm.
Să fim cetățeni responsabili.
ENGLISH:
The State has no time for Coronavirus (Iresponsible Citizens?) by Natalia Graur
An extract from ‚Covid 19 story- research edition’, Arta Azi (Moldova)
Translated by Iulia Maracine
In the next day, mom is feeling even worse. I ask her what she needs. “Nothing”. I don’t know what it is that I can do in order to make her feel better. I bring her another cup of tea. She tells me she cannot drink tea anymore, because she has a lake in her stomach.
I call my mom’s friend, she’s a doctor. I tell her how my mom is feeling. She tells me that yes, this Coronavirus is dangerous, it should be taken more seriously. I tell her that my mom hasn’t tested herself. It doesn’t matter. When she hears what treatment my mom takes, she tells me my mom is taking three types of paracetamol, only that they are under different comercial names. That she has to take antibiotics so that her lungs will not get affected. It’s Christmas Eve, she’s not at the polyclinic anymore. She tells me to go by the pharmacy first and say that I will bring the prescription to them on Saturday, sometimes it works this way. I go to get the medicine. The pharmacist gives me the drug without prescription, but she insists I bring it to her on Saturday.
Mom starts taking the antibiotic and tells me she’s drinking it only because we are home and we shouldn’t be worried, otherwise she wouldn’t drink it.
Should this piece of information calm me down?
I ask my mom why doesn’t she test herself. She won’t do it because, it the test came out positive, we would all have to quarantine, and dad has to get back to work in a week. He has to travel to London. He doesn’t have any symptoms and he’s already been sick, anyway. Even so, my mom’s has been wearing a mask for the last few days and doesn’t sleep in the same bed with him anymore.
My sister is cancelling her flight to France, and I am postponing my departure out of Romania. My sister and my dad both feel fine. I don’t know how I feel. I’m not taking the test, either.
***
After the holidays, the number of Covid dropped to a third. From fix-seven-eight hundred, to two hundred cases per day.
How many people are not contacting a doctor because they came home from their holiday and have to get back to work?
How many people have work contracts in the West, “where it is good”, work contracts that do not offer them the right to a paid medical leave?
How many people do not afford being sick because they have to support their family in Moldova?
They need to send money to Moldova, because otherwise their parents could not afford to buy medication.
They need to send money to Moldova, because they cannot expect anything from the state.
The state has no time for Covid, it’s in full electoral campaign.
The number of cases is an electoral weapon.
The number of death cases is an electoral weapon.
The state has no time for Covid.
The state has elections. Electoral rallys.
The state has no time for Covid.
The state prepares for anticipated elections.
The state tell us the government is compromised, we need another government to take us out of this crisis.
The state tells us it is important for us to remain patient for a little longer so that we will have anticipated elections and then, then everything will be good in this country.
We will get out of the crisis and we will get fundings and grants and loans and we will live by European standards.
Until then, the state tells us to wait patiently.
To be responsible citizens.
This commission is a part of the performingborders 2021 programme. The full commission by Diana Damian Martin can be seen here: Spells for a border town (retrocedare).
Iulia Mărăcine is a performance artist and co-founder of the multidisciplinary collective, Ludic. Within the collective, she co-created, organised and performed in participative performances, audiovisual installations, somatic workshops, in spaces such as Batterstea Arts Center (Londra), 13Festivalen (Gothenburg), ARTHUB (București), KyivDanceResidency (Kiev), CLOUD@Danslab (Den Haag), Centrul National al Dansului din București, Seoul Dance Center (Korea), SKOGEN (Swe). In her research, Iulia explores various possibilities to alter and rethink of the self and its relation with the environment. She puts a strong emphasis on corporality, processuality and non-hierarhic collaboration between artists. At the present, she is undergoing an MA at CESI (The Centre of Excellence in the Study of Image), where she researches the possibilities of translating notions from animal and plant studies into the pre-linguistic realm of choreographic practices. www.ludiccollective.com
Diana Damian Martin is an artist and researcher, working at the intersection between writing, politics and performance. Her work concerns alternative critical epistemologies and feminist modes of exchange, interventionist and political performance and the ecological and representational poetics of migration, with a distinct focus on Eastern Europe.Recent collaborations include performing borders, The Albany, Dansehallerne, The Wellcome Collection and Tate Modern. She co-hosts The Department of Feminist Conversations and Something Other, and co-runs the Serbo-Romanian critical cooperative Critical Interruptions, artistic research committee Generative Constraints and is a core member of Migrants in Culture. Her recent publications include (states of)wake: Dedicating Performance and Critical Interruptions Vol 1: Steakhouse LIVE. She is currently Senior Lecturer in Performance Arts at the Royal Central School of Speech and Drama, and once appeared in an issue of Private Eye, where her work was described as obscure, impenetrable and unclear. Twitter: @DianaADamian
Featured image credits: Diana Damian Martin